Obiectivele monument istoric din cadrul Ansamblului Mănăstirii Tazlău care au fost restaurate sunt:
Biserica „Nașterea Maicii Domnului”
Este una dintre cele mai impunătoare ctitorii ale Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare, fiind una din cele mai înalte dintre toate bisericile ctitorite de către domnitorul moldovean.
Biserica are un plan triconc cu absidele laterale rotunjite și contraforturi în zona pronaosului, la abside și în colțurile pridvorului adăugat la sfârșitul secolului al XVI-lea, în timpul Movileștilor. Interiorul lăcașului de cult este compartimentat în pridvor închis, pronaos, naos și altar. Altarul este luminat de o fereastră la est și una mică la proscomidiar.
În cadrul proiectului a fost realizat un sistem de drenuri în jurul construcției pentru îndepărtarea infiltrațiilor de apă la nivelul fundațiilor fiind totodată consolidată structura de rezistență a construcției, prin realizarea unor tiranți verticali forați în zidăria existentă, injectarea zidăriei de piatră cu mortar fluid de var hidraulic și realizarea de centuri la nivelul podului pentru asigurarea conlucrării între pereți și fixarea tiranților la partea superioară;
La acoperiș s-a refăcut integral șarpanta din lemn, fiind înlocuită învelitoarea de tablă cu una din tablă de cupru antichizat;
Au fost restaurate elementele decorative ale fațadei, soclul profilat, ocnițele precum și friza decorativă de pe absida de est;
A fost restaurată și înlocuită parțial pardoseala interioară cu una din piatră naturală cu inserții din alabastru, iar la exterior au fost refăcute trotuarele din dale de calcar și aleile din incintă.
A fost restaurată parțial pictura interioară din biserică, fiind totodată puse în valoare decorațiunile originale din perioada ștefaniană, ceea ce face din acest locaș de cult un unicat între celelalte ctitorii din epocă.
Casa Domnească
Este amplasată pe latura de sud a incintei, în stânga Turnului Clopotniță. Anterior demarării proiectului, această clădire se afla într-o stare avansată de degradare. Aceasta a fost distrusă de un puternic incendiu, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, probabil în 1879, și nu a mai fost refăcută din cauza slăbirii puterii economice a mănăstirii, după secularizarea averilor mănăstirești din anul 1863. Din cauza infiltrațiilor de apă meteorică, favorizate în special de lipsa unui acoperiș și a trotuarelor, precum și a lipsei intervențiilor, starea de degradare a avansat. Apele infiltrate astfel au dus la prăbușirea locală a pereților exteriori ai beciurilor prin fenomenul de eroziune și spălare a liantului din zidăria de piatră.
Casa Domnească – scara interioară
Casa Domnească – interior
Casa Domnească – interior
Casa Domnească – interior
În cadrul proiectului, principalele lucrări de consolidare au vizat refacerea zonelor prăbușite cu materiale similare (zidărie de piatră) și injectarea în masă a zidăriei de piatră. A fost realizată o rețea de grinzi din lemn lamelar între parter și compartimentul podului, fiind refăcută integral șarpanta din lemn și învelitoarea din cupru antichizat, cu ferestre integrate pentru un iluminat zenital;
A fost completat aticul existent în zonele prăbușite, cu un atic din zidărie de cărămidă, retras din planul fațadei, pentru a se evidenția perioada diferită a intervenției;
A fost refăcută tâmplăria exterioară și ușile de acces din lemn de stejar stratificat;
Au fost refăcute trotuarele exterioare și pardoselile interioare din lespezi de piatră de calcar;
În interiorul clădirii, la parter, au fost organizate trei spații expoziționale, iar în demisol, în cele două beciuri, un spațiu expozițional.
Turnul clopotniță
Clopotnița bisericii pe sub gangul căreia se intră în incintă, se află în partea de est a bisericii și a fost construită în timpul lui Petru Rareș, în stilul Renașterii. A fost distrusă de incendiul de la 8 februarie 1879 și reconstruită ulterior. În 1988 s-a renovat, demolându-se acoperișul și înălțându-i-se zidul, astfel apropiind-o de stilul clopotniței lui Petru Rareș, stil dispărut cu prilejul reparațiilor din 1902. Clopotnița are trei clopote, din care cel mare este turnat la mănăstirea Neamț, având o greutate de 575 kg.
În cadrul proiectului au fost realizate lucrări de consolidare structurale, dar și de restaurare a zidăriei aparente din piatră a paramentului prin înlocuirea elementelor degradate;
A fost înlocuită scara din lemn de acces adosată turnului cu una din metal, scara interioară ce permite accesul la nivelul clopotelor a fost reconfigurată, iar învelitoarea a fost înlocuită cu una din cupru antichizat.
Au fost refăcute trotuarele din dale de calcar și a fost realizată o poartă de acces din lemn de stejar.
Turn clopotniță
Turn clopotniță – camera clopotelor
Turnul de pază
Turnul de pază – interior
În ciuda puținelor informații scrise, Turnul de Pază, datat în sec. al XV-lea, se pare că face parte din ansamblul arhitectural ștefanian. Turnul de pază constă dintr-un volum adosat incintei pe colțul de nord, dezvoltat pe patru niveluri.
În cadrul proiectului au fost realizate următoarele lucrări de consolidare a structurii de rezistență, fiind schimbată integrală structura de lemn de la ultimul nivel, de tip „fachwerk” (cadre din lemn masiv) cu umplutură din zidărie de cărămidă;
A fost înlocuită tâmplăria de lemn și ușa de acces din stejar, fiind reconfigurate scările interioare in lemn, iar scara de acces adosată turnului a fost refăcută;
A fost refăcută șarpanta din lemn și învelitoarea din cupru antichizat, similar celorlalte clădiri restaurate din ansamblu.
Turnul de pază – exterior
Zidul împrejmuitor
Încă din sec. XV, Mănăstirea Tazlău a fost înconjurată de ziduri de piatră delimitând o incintă de formă patrulateră. În cadrul proiectului au fost realizate lucrări de refacere a zidăriei de piatră acolo unde s-au constatat prăbușiri sau dislocări, respectiv de injectare în masa zidăriei de piatră cu mortar fluid de var hidraulic. A fost construită o învelitoare din lespezi de piatră rostuite și prelucrate cu lăcrimar, cu pantă spre exterior, fiind completate ancadramentele cu cărămidă de la goluri.
De asemenea, în cadrul proiectului au fost realizate și unele investiții conexe dintre care amintim: remodelarea și refacerea aleilor în incintă din dale de piatra de calcar, realizarea de elemente de mobilier urban: coșuri de gunoi pentru colectare selectivă, panouri informative inclusiv în alfabet Braille pentru vizitatorii cu dizabilități.
Pentru punerea în valoare a investiției, a fost realizată o instalație de iluminat arhitectural fiind totodată asigurate utilitățile în cadrul incintei, racorduri de electricitate, gaze naturale, alimentarea cu apă potabilă și canalizarea apelor uzate.
Odată cu restaurarea acestui monument de artă arhitecturală medievală, comunitatea Tazlău își propune o revitalizare a turismului rural la nivelul întregii localități, dat fiind faptul că zona dispune, pe lângă un cadru natural pitoresc și de multiple variante de recreere și de un valoros potențial cultural și istoric, cu bogate tradiții, meșteșuguri, obiceiuri sau legende locale, gata să încânte orice vizitator, turist sau pelerin dornic să cunoască aceste binecuvântate locuri.
Vedere de ansamblu mănăstire
Casa Domnească – exterior